Când te naşti într-o familie de vechi lăutari , în care muzica a fost şi este sensul existenţei pe acest pământ , ce alt motiv mai bun să invoci pentru a duce mai departe această tradiţie purtată de secole din tată-n fiu ?! Sau, mai pe româneste spus :,,ce se naşte din pisică , şoareci mănâncă.’’
M-am născut pe 17 mai 1969 la Coşuşca jud. Botoşani , înconjurată de muzică(ambii mei părinţi cântau –tata la vioară şi mama cu vocea). Am crescut cu muzica şi trăiesc prin muzică , iar asta este , dacă vreţi şi datoria mea morală faţă de această mică ,,dinastie de lăutari’’-aşa cum îi spun eu. Bunicul meu , Gheorghe Ştefănescu , alături de fraţii săi Vasile şi Costică , au fost cei mai vestiţi ,,viorişti’’ de prin părţile Mileanca şi Drăguşeni. Am auzit prin acele locuri că nu exista nici botez , nici cununie şi nici veşnica pomenire fără scripca lui moş Ghiţă Ştefănescu. Tatăl meu – violonistul Octav Ştefănescu , fost instrumentist la Orchestra ,,Rapsozii Botoşanilor’’ – a ,,furat’’ meseria de la bunicul şi a sperat ca mai târziu să-mi poată împărtăşi din tainele viorii ,doar că eu (spre necazul său) am ales să învăţ alt instrument : flautul ;aşa că mi-am făcut bagajele şi am plecat la Şcoala de Muzică din Botoşani. Mai târziu am vrut să ,,mă fac’’ profesor de matematică dar m-am reîntors definitiv şi irevocabil la prima dragoste : muzica , hotărând să-mi desăvârşesc studiile muzicale la Academia de Muzică ,,Gavriil Musicescu’’ din Chişinău unde , în primii trei ani am studiat canto cu profesorul Dumitru Kiosa , după care am schimbat din nou direcţia şi am absolvit facultatea având ca specializare flautul , spre marea mândrie a primului meu dascăl de instrument , prof. Gherman Dumitru.
Cu vocea cânt de când mă ştiu ; am senzaţia că aşa m-am născut :cântând.Aşa mi-a povestit şi tata:,,te-ai născut cu plămânii zdraveni şi i-am spus moaşei : solistă o fac !’’ Cântatul a fost cea mai frumoasă joacă în copilărie şi fiindcă tot îmi plăcea să fac asta cu atâta pasiune, am continuat ,,să mă joc’’cu doinele şi cântecele de bucurie sau de dor în concursurile de gen de unde nu veneam niciodată cu mâna goală. Aşadar , la 8 ani obţineam deja două premii speciale ale juriului la ,,Ghiocelul de argint’’la Botoşani şi la festivalul ,,Pe fir de baladă’’ de la Tg. Jiu , iar în anul următor obţineam trofeul acestui festival , fiind concurenta cea mai mică şi de ani şi de statură dar foarte bătăioasă din fire. Şi iată cum mi-am început activitatea ,,competiţională’’ la modul cel mai serios, încă de pe vremea când urcam pe vârfuri s-ajung la microfon , iar de la toate aceste festivaluri-concurs am venit doar cu trofee şi un singur loc II la Chişinău. Dintre toate premiile obţinute , cel mai important este , de departe , trofeul Festivalului Internaţional ,,Maria Tănase’’-Craiova 1988, concurând cu aproape 70 de interpreti dintre care mulţi – azi – artişti cunoscuţi.
La începutul aceluiaşi an (1988) , maestrul Ioan Cobâlă îmi propune să ma angajez la Orchestra ,,Rapsozii Botoşanilor’’ cu care începusem colaborarea încă de când eram de-o şchioapă şi alături de care am mers în zeci de turnee şi mii de spectacole în ţară şi în străinătate , împreună cu mari artişti ai scenei româneşti şi de peste Prut.
În perioada studenţiei am avut onoarea de a fi invitată să cânt în concertele Ansamblului Naţional Academic de Stat ,,JOC’’ din Chişinău, într-un mare turneu în principalele oraşe din Republica Moldova şi din România , sub conducerea artistică a maestrului de balet Vladimir Curbet şi sub bagheta dirijorului Gheorghe Şevcişin.
După absolvirea Conservatorului , am cochetat şi cu meseria de dascăl la Liceul de Muzică ,,Ştefan Luchian’’ din Botoşani, unde am predat canto şi unde am avut bucuria de a-mi reîntâlni foştii profesori.
Alte colaborări : Orchestra Radio-Televiziunii Române sub bagheta maeştrilor Paraschiv Oprea şi Ionel Budişteanu ; Orchestra ,,Lăutarii’’ din Chişinău sub bagheta maestrului Nicolae Botgros ; Orchestra ,,Folclor’’a Companiei de Stat Tele-Radio Moldova din Chişinău sub bagheta maestrului Petre Neamţu , precum şi un frumos turneu în Israel cântând alături de fostul dirijor al orchestrei ,,Doina Moldovei’’ din Iaşi, maestrul Ionel Gotescu.
Cum muzica e pentru mine şi cea mai bună formă de comunicare , aşa se face că mi-am găsit şi partenerul de viaţă din acelaşi domeniu, fiindu-mi , mai întâi , coleg la Conservator. E vorba de violonistul Ciprian Potoroacă şi el, la rândul său , fiu de cunoscut lăutar şi pe care maestrul Ioan Cobâlă a ţinut să-l ia ca ,,ucenic’’ , iar de câţiva ani buni i-a predat şi bagheta dirijorală a orchestrei. Şi…da : muzica a rămas în familie ; în marea familie a Orchestrei ,,Rapsozii Botoşanilor’’