Laura Ștefănescu Potoroacă

205_2Când  te  naşti  într-o  familie  de  vechi  lăutari , în  care  muzica  a  fost  şi  este  sensul  existenţei  pe  acest  pământ , ce  alt  motiv  mai  bun  să  invoci  pentru  a  duce  mai  departe  această  tradiţie  purtată  de  secole  din  tată-n  fiu ?! Sau, mai  pe  româneste  spus :,,ce  se  naşte  din  pisică , şoareci  mănâncă.’’

M-am  născut  pe  17  mai 1969 la  Coşuşca jud. Botoşani , înconjurată  de  muzică(ambii  mei  părinţi  cântau –tata  la  vioară  şi  mama cu  vocea). Am  crescut  cu  muzica  şi  trăiesc  prin  muzică , iar  asta  este , dacă  vreţi şi datoria  mea  morală  faţă  de  această  mică  ,,dinastie  de  lăutari’’-aşa  cum  îi  spun  eu. Bunicul  meu , Gheorghe  Ştefănescu , alături  de  fraţii  săi  Vasile  şi  Costică , au  fost  cei  mai  vestiţi ,,viorişti’’ de  prin  părţile  Mileanca  şi  Drăguşeni. Am  auzit   prin  acele  locuri  că  nu  exista  nici  botez , nici  cununie  şi  nici  veşnica  pomenire  fără  scripca  lui  moş  Ghiţă  Ştefănescu.  Tatăl  meu – violonistul  Octav  Ştefănescu , fost  instrumentist  la  Orchestra ,,Rapsozii  Botoşanilor’’ – a  ,,furat’’ meseria  de  la  bunicul  şi  a  sperat  ca  mai  târziu să-mi  poată  împărtăşi  din  tainele  viorii ,doar  că  eu (spre  necazul  său) am  ales  să  învăţ  alt  instrument : flautul ;aşa  că  mi-am  făcut  bagajele  şi  am  plecat  la  Şcoala  de  Muzică  din  Botoşani. Mai  târziu  am  vrut  să  ,,mă  fac’’  profesor  de  matematică  dar  m-am  reîntors  definitiv  şi  irevocabil  la  prima  dragoste : muzica , hotărând     să-mi  desăvârşesc  studiile   muzicale  la  Academia  de Muzică  ,,Gavriil  Musicescu’’  din  Chişinău  unde , în  primii  trei  ani  am  studiat  canto  cu  profesorul  Dumitru  Kiosa , după  care  am  schimbat  din  nou  direcţia  şi  am  absolvit  facultatea  având  ca  specializare  flautul , spre  marea  mândrie a  primului  meu  dascăl  de  instrument , prof. Gherman  Dumitru.

Cu  vocea  cânt  de  când  mă  ştiu ; am  senzaţia  că  aşa  m-am  născut :cântând.Aşa  mi-a  povestit  şi  tata:,,te-ai  născut  cu  plămânii  zdraveni  şi  i-am  spus  moaşei : solistă  o  fac !’’ Cântatul a  fost  cea  mai  frumoasă  joacă în copilărie  şi  fiindcă  tot  îmi  plăcea  să  fac  asta  cu  atâta  pasiune, am  continuat  ,,să mă  joc’’cu doinele şi  cântecele  de  bucurie  sau  de  dor  în  concursurile  de  gen  de  unde  nu  veneam  niciodată  cu  mâna  goală. Aşadar , la  8  ani  obţineam  deja  două  premii  speciale  ale  juriului  la  ,,Ghiocelul  de  argint’’la  Botoşani  şi  la  festivalul ,,Pe  fir  de  baladă’’ de  la  Tg. Jiu , iar  în  anul  următor  obţineam  trofeul  acestui  festival , fiind  concurenta  cea  mai  mică  şi  de  ani  şi  de  statură  dar  foarte  bătăioasă  din  fire. Şi  iată  cum  mi-am  început  activitatea ,,competiţională’’ la  modul  cel  mai  serios,  încă  de  pe  vremea  când  urcam  pe  vârfuri  s-ajung  la  microfon , iar  de  la  toate  aceste  festivaluri-concurs  am  venit  doar  cu  trofee  şi  un  singur  loc  II  la  Chişinău. Dintre  toate  premiile  obţinute , cel  mai  important  este , de  departe , trofeul  Festivalului  Internaţional ,,Maria  Tănase’’-Craiova  1988, concurând  cu aproape 70  de  interpreti  dintre  care  mulţi – azi – artişti  cunoscuţi.

La  începutul  aceluiaşi  an (1988) , maestrul  Ioan  Cobâlă  îmi  propune  să  ma  angajez  la  Orchestra  ,,Rapsozii  Botoşanilor’’ cu  care  începusem  colaborarea  încă  de  când  eram  de-o  şchioapă  şi  alături  de  care  am  mers  în  zeci  de  turnee  şi  mii  de  spectacole  în  ţară  şi  în  străinătate , împreună  cu  mari  artişti  ai  scenei  româneşti  şi  de  peste  Prut.

În  perioada  studenţiei  am  avut  onoarea  de  a  fi   invitată  să  cânt în  concertele  Ansamblului  Naţional  Academic  de  Stat  ,,JOC’’ din Chişinău, într-un  mare  turneu  în  principalele  oraşe  din  Republica  Moldova  şi  din  România , sub  conducerea  artistică  a  maestrului  de  balet  Vladimir  Curbet  şi  sub  bagheta  dirijorului  Gheorghe  Şevcişin.

După  absolvirea  Conservatorului , am  cochetat  şi  cu  meseria  de  dascăl  la  Liceul  de  Muzică ,,Ştefan  Luchian’’ din  Botoşani, unde  am  predat  canto  şi  unde  am  avut  bucuria  de  a-mi  reîntâlni  foştii  profesori.

Alte  colaborări : Orchestra  Radio-Televiziunii  Române  sub  bagheta  maeştrilor  Paraschiv  Oprea  şi  Ionel  Budişteanu ; Orchestra ,,Lăutarii’’ din  Chişinău  sub  bagheta  maestrului Nicolae  Botgros ; Orchestra ,,Folclor’’a  Companiei  de  Stat  Tele-Radio Moldova  din  Chişinău  sub  bagheta  maestrului  Petre  Neamţu ,  precum  şi  un  frumos  turneu  în  Israel  cântând  alături  de  fostul  dirijor  al  orchestrei ,,Doina  Moldovei’’  din  Iaşi, maestrul  Ionel  Gotescu.

Cum  muzica  e  pentru  mine  şi  cea  mai  bună  formă  de  comunicare , aşa  se  face  că  mi-am  găsit  şi  partenerul  de  viaţă  din  acelaşi  domeniu, fiindu-mi , mai  întâi ,  coleg  la  Conservator. E  vorba  de  violonistul  Ciprian  Potoroacă  şi  el,  la  rândul  său , fiu  de  cunoscut  lăutar şi  pe  care  maestrul  Ioan  Cobâlă  a  ţinut  să-l  ia  ca  ,,ucenic’’ , iar  de  câţiva  ani  buni  i-a  predat  şi  bagheta  dirijorală  a  orchestrei. Şi…da : muzica  a  rămas  în  familie ; în  marea  familie  a  Orchestrei ,,Rapsozii  Botoşanilor’’